Țările care au cea mai gravă infrastructură de alimentare cu apă

Ce este accesul la apă?

Unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului a Organizației Națiunilor Unite a fost reducerea cu 50% a numărului de persoane care nu au acces la apă potabilă durabilă și sigură și salubritate de bază. Accesul este definit de distanța și cantitatea de apă disponibilă. Dacă sursa de apă este la mai puțin de 1, 6 kilometri distanță și oferă în mod constant cel puțin 20 de litri de apă pe persoană în familie, gospodăria este considerată a avea acces la apă. Apa rezistentă la apă potabilă nu conține substanțe chimice și microbi care provoacă boală și este obținută printr-o conexiune de uz casnic, prin robinet comunitar, izvor protejat sau primăvară și colectarea apei de ploaie.

Lipsa accesului la apă

Aproape 1, 1 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă sigură în întreaga lume, iar alte 663 milioane nu pot accesa surse de apă îmbunătățite. Acești oameni sunt localizați în mod covârșitor în Africa Subsahariană, deși există o insulă din Pacific și o țară din Orientul Mijlociu pe lista țărilor cu cele mai grave infrastructuri de apă. Papua Noua Guinee se află în fruntea acestei liste, doar 40% din populație are acces la o sursă de apă îmbunătățită. Următoarele șase țări se află în Africa: Guineea Ecuatorială (48%), Angola (49%), Chad (51%), Mozambic (51%), Madagascar (52%) și RD Congo (52%). Următorul este Afganistan, unde doar 55% din populația sa are acces la surse de apă îmbunătățite. Aceasta este urmată de Tanzania (56%) și Etiopia (57%).

Consecințele micului sau lipsa accesului la apă

Consecințele lipsei accesului la apă curată și sigură, surse de apă îmbunătățite și servicii îmbunătățite de salubritate sunt uluitoare. Ea afectează educația, sănătatea, foametea, sărăcia și economia. Copiii par să suporte povara accesului necorespunzător la apă. Din cei 1, 6 milioane de persoane care mor anual din cauza bolilor prevenite, diareice (cum ar fi holera), 90% sunt sub cinci ani. Mai mult de 1, 5 milioane de persoane sunt diagnosticate anual cu hepatita A. Această cifră se datorează tuturor apei necurate. În țările enumerate anterior, aproximativ 80% din boli sunt atribuite condițiilor slabe de apă și de igienizare.

Când copiii se luptă pentru viața lor din cauza bolilor și a malnutriției (de la paraziți în apă), ei nu pot să meargă la școală. De fapt, un total de 443 milioane de zile de școală înregistrate este pierdut în fiecare an ca urmare a bolilor legate de apă. Această problemă este amplificată pentru fete. Fetele sunt mai des responsabile pentru colectarea apei decât băieții, iar atunci când sursa de apă este departe, le lipsește școala pentru a se asigura că gospodăria are apă.

Adulții și copiii care sunt forțați să-și petreacă timpul în colectarea apei nu pot contribui la economie prin participarea la forța de muncă. Fie că nu obțin o educație care să le permită să continue și să contribuie la sectorul formal de ocupare a forței de muncă, fie că sunt consumați cu gânduri de colectare a apei. Conform estimărilor ONU, doar țările africane pierd 40 de miliarde de ore pe an în eforturile de a obține apă menajeră.

Ce se face?

Multe organizații non-profit, organizații neguvernamentale și agenții guvernamentale colaborează pentru a elimina această problemă în întreaga lume, inclusiv în țările menționate mai sus. Organizația Mondială a Sănătății a Organizației Națiunilor Unite (OMS) și Fondul Națiunilor Unite pentru Emergency pentru Copii (UNICEF) și-au unit forțele prin intermediul Programului comun de monitorizare a aprovizionării cu apă și de salubritate, utilizat pentru a măsura progresele înregistrate împotriva obiectivelor de dezvoltare. OMS investește, de asemenea, în cercetare pentru a ilustra eficiența costurilor pentru guverne să investească în furnizarea sau îmbunătățirea condițiilor de apă și de igienizare. De asemenea, aceștia colaborează cu alte organizații nonprofit, de cercetare și cu guvernele pentru a sprijini accesul la apă și eforturile de tratament. UNICEF gestionează echipele de apă, salubritate și igienă (WASH) pentru a promova accesul la apă curată, toalete îmbunătățite și practici de igienă.

Speranta pentru viitor

În ciuda tuturor numerelor negative și a consecințelor, există speranță. Obiectivul Milenar a fost îndeplinit cu trei ani înainte de termen. Cu un termen limită de 2015, populația fără acces la apă și facilități sanitare îmbunătățite a fost redusă la jumătate până în 2012. Aceasta înseamnă că guvernele și organizațiile de pretutindeni au folosit indicatorii obiectivelor mileniului ca instrument de îmbunătățire a condițiilor de viață pentru cetățeni. Faptul că obiectivul a fost atins înainte de termen indică faptul că asigurarea accesului la apă este importantă pentru guverne și a fost luată în serios. Țările enumerate în acest articol reprezintă o parte din cele aproximativ 11% din populația globală, care încă nu are acces la apă.