Diferitele forme de guvernare prin atribute democratice

Democrația înseamnă "regula poporului". Este cel mai preferat sistem de guvernare în societățile moderne. O societate democratică permite maselor să-și exprime opțiunea asupra procesului administrativ, distribuției resurselor și guvernării generale a țării. Cetățenii unui stat democratic exercită puterea directă sau printr-un proces electoral care aleg reprezentanții să servească într-un parlament. Democrația este uneori interpretată ca o regulă a majorității, un sistem în care majoritatea își fac drumul în detrimentul minorității. Incertitudinile într-un stat democratic fac din forțele implicate să se lupte în mod repetat pentru realizarea interesului lor. Democrația modernă în Europa, cunoscută și sub numele de "democrația occidentală", a provenit din Republica romană și din Atena clasică, unde liberul arbitru al poporului a devenit o parte crucială și integrată în determinarea conducerii țării.

Democrația se realizează dacă sunt prezenți următorii patru factori: (1) un sistem politic de alegere și înlocuire a guvernului - în mai multe țări acest lucru se traduce într-un proces electoral; (2) participarea cetățeanului țării; (3) protecția drepturilor omului ale cetățenilor; și (4) o normă de drept care se aplică în mod egal tuturor.

Democrația contracarează monarhia absolută, totalitarismul, dictatura, oligarhia și alte câteva forme de guvernare în care puterea este centralizată către un individ sau un anumit grup de indivizi. Există diferite forme de democrație, deși toți susțin o guvernare similară.

Diferite forme de guvernare prin atribute democratice

Democratie reprezentativa

Democrația reprezentativă este chipul contemporan al democrației. Este cea mai populară formă de guvernare democratică. Democrația reprezentativă se bazează pe principiul alegerii reprezentanților. Reprezentanții sunt aleși printr-un proces electoral corect și au puterea de a alege alți oficiali, cum ar fi președintele, premierul și înalții oficiali guvernamentali. Rolul și puterile reprezentanților sunt restrânse în constituție pentru a echilibra puterea reprezentativă și a împiedica manipularea. Democrația reprezentativă se practică în Europa, în America de Nord, în părți ale Africii și în alte părți ale lumii.

Democrație directă

Democrația directă este de asemenea cunoscută sub numele de democrație pură. Este un sistem de guvernare în care oamenii își aleg direct reprezentanții și politicile. Este diferită de o democrație reprezentativă care este comună în mai multe state democratice prin faptul că oamenii decid asupra politicilor în mod direct, fără intermediari, cum ar fi membri ai senatului sau parlamentului. Democrația directă poate fi participativă sau deliberativă.

Democrația semi-directă

Democrațiile semi-directe permit cetățenilor să aleagă reprezentanții care asigură funcționarea zilnică a guvernului, dar oamenii rămân suverani cu puterea de a impune referendum, inițiativă și rechemări. Legislațiile politice sunt elaborate de elitele politice și supuse referendumurilor în care se decide majoritatea voturilor. Democrația directă nu este la fel de comună ca democrația reprezentativă, se practică în cantoanele elvețiene din Appenzell Innerrhoden și Glarus și părți din statele New England ale Statelor Unite, cum ar fi Vermont.

Democrația liberală

Democrația liberală se referă la o democrație bazată pe ideologia liberalismului clasic. Liberalismul clasic susține libertățile civile și libertatea economică în cadrul statului de drept. Democrația liberală poate lua forme diferite, cum ar fi monarhia constituțională, republica, sistemul parlamentar sau un sistem prezidențial. Aceste democrații acordă adulților dreptul de a deține proprietăți, de a vota și de a se angaja în activități politice.

Democrația socială

Democrația socială se referă la o ideologie politică, economică și socială care pledează pentru intervenții sociale și economice pentru a promova evoluțiile economice și sociale într-o economie capitalistă. Democrația socială încearcă să stabilească regimuri bazate pe democrație reprezentativă și participativă. Ideologia a fost dezvoltată pentru a oferi o tranziție senină de la capitalism la socialism printr-un proces politic. Democrația socială contemporană încearcă să reducă problema agresivă a opresiunii, a inegalității, a sărăciei și a lipsei de facilități de bază, inclusiv accesul la asistență medicală, educație și îngrijire pentru copii și vârstnici.

Democrația totalitaristă

Democrația totalitaristă, cunoscută și sub numele de anarho-monarhism, este o variantă a democrației în care cetățenii au voie să voteze, dar nu au cuvânt de spus în luarea deciziilor după procesul electoral. Ideologia a fost dezvoltată de istoricul JL Talmon. Potrivit lui Talmon, democrația totalitară își păstrează puterea de a impune și controla totul și toată lumea în absența sprijinului cetățenilor. Pentru a menține o astfel de putere, guvernul suprimă orice elemente disidentive. Statul maximizează controlul asupra cetățenilor, susținând că acțiunile sale sunt pentru îmbunătățirea majorității. Cetățenii statului sprijină acțiunile guvernului și sunt conștienți de neputința lor. Germania nazistă se numără printre statele care au practicat această formă de democrație. Democrația totalitară este strâns legată de electracrație.

Electocracy

Electrocrația se referă la un sistem de guvernare în care poporul își alege liderii, dar nu este implicat în luarea deciziilor politice după aceea. Electrocrația limitează luarea deciziilor politice și puterea la câteva persoane alese de cetățenii statului. Astfel de forme de democrație sunt folosite pentru a recâștiga pacea în țările înrădăcinate de război, unde liderii sunt însărcinați cu responsabilitatea negocierii păcii. Irakul și Afganistanul sunt unele dintre țările menționate ca fiind cele care folosesc această formă de democrație.

Demarchy

Demarhia este o formă de democrație în care puterea politică este lăsată la câțiva oameni aleși la întâmplare. Factorii de decizie sunt selectați prin sortiție de la un grup de persoane eligibile. Cele alese sunt denumite "jurisprudențe politice" sau conferințe de consens, iar responsabilitatea lor principală este să decidă asupra politicilor. Demarhia este privită ca un înlocuitor rațional al democrației reprezentative, care este predispus la manipulare de către politicieni și politicieni profesioniști. Analiștii politici văd demarhia ca pe o cale de guvernare mai interactivă și mai realistă, deoarece selecțiile aleatorii oferă o viziune generală asupra publicului.