Ce este un oraș al patrimoniului mondial?

Orasele din Patrimoniul Mondial sunt adăpostite de siturile patrimoniului mondial UNESCO. 250 dintre aceste orașe sunt membre ale Organizației Orașelor Patrimoniului Mondial. Organizația își are sediul în Quebec City, Canada. Cele 250 de orașe membre ale Organizației se mândresc cu o populație de peste 130 de milioane în total.

Istorie

Simpozionul internațional inițial al Orașelor patrimoniului mondial a avut loc în 1991 în orașul Québec. În simpozion au participat 41 de orașe și au aprobat Declarația orașului Québec, care a declarat intenția de a institui o rețea de orașe ale patrimoniului mondial. Organizația Orașelor Patrimoniului Mondial a fost înființată în Fez, Maroc în 1993. Au fost implicate 56 de orașe în vederea aprobării structurii Organizației și au ales Secretarul General și Consiliul de Administrație. Orașele membre au convocat o întâlnire după fiecare doi ani de atunci. Diverse orașe au găzduit simpozioanele organizației, inclusiv Bergen în Norvegia, Puebla în Mexic, Cusco în Peru și Sintra în Portugalia.

Organizare

Pentru ca un oraș să devină membru al Organizației, acesta trebuie să îndeplinească două condiții. Trebuie să aibă o țesătură urbană vie de interes contemporan sau istoric. Valoarea universală unică a orașului ar fi trebuit identificată de UNESCO și i-ar fi câștigat un loc pe Lista Patrimoniului Mondial. Orașul ar trebui, de asemenea, să adere la valorile Organizației. Principala autoritate a Organizației este Adunarea Generală în care primarii reprezintă orașe membre. Un oraș membru ar trebui să plătească taxa anuală de membru pentru a participa la Adunarea Generală care se reunește la fiecare doi ani. Adunarea conduce activitățile Organizației, discută diverse probleme, adoptă programul de lucru al Organizației și ghidează politica financiară. Adunarea Generală are obligația de a alege Consiliul de Administrație care reunește opt primari care se întrunesc cel puțin o dată pe an. Consiliul de administrație alege președintele organizației de la membrii consiliului. Secretariatul General este prezidat de secretarul general care primește numirea de la Adunarea Generală. Secretariatul General are sucursale în șapte secretariate regionale care acționează ca o legătură între statele membre dintr-o anumită regiune și Secretariatul General.

Obiective

Organizația încurajează punerea în aplicare a Convenției patrimoniului mondial din 1972 adoptată de UNESCO. Acesta promovează cooperarea și schimbul de experiență și informații între membrii săi atât la nivel regional, cât și la nivel internațional. Organizația își împuternicește membrii să adopte și să îmbunătățească metodele de gestionare în ceea ce privește criteriile speciale necesare pentru a avea un sit recunoscut de UNESCO drept sit de patrimoniu. În plus, funcționează cu organizații care urmăresc obiective similare și facilitează un sentiment de solidaritate între grupul său de state membre.

Exemple de orașe ale patrimoniului mondial

Orașul Lamu din Kenya datează din secolul al XII-lea. Aici găzduiesc mai multe repere istorice, cum ar fi Fortul Lamu și Poșta Germană. Arhitectura orașului include străzi înguste care sunt o fuziune a influențelor persane, africane, indiene și arabe. În Siria, orașul Alep este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai vechi așezări locuite în mod continuu din lume. După ce a fost stabilit în anul 5000 î.Hr., Alepo are o istorie bogată și lungă. Orașul Kyoto din Japonia a servit drept capitala imperială a Japoniei de peste 1.000 de ani. Numeroasele monumente istorice din Kyoto au altare Shinto, temple budiste și un castel. Orasul Bergen din Norvegia ar fi putut fi locuit încă din anii 1020. Acasă este Bryggen, care este un dărâmător vechi renumit pentru așezările sale vechi de case de dockside lungi și pasarele înguste.