Declarația Universală a Drepturilor Omului
Declarația Universală a Drepturilor Omului (UDHR) este un document revoluționar realizat în istoria drepturilor omului. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat acest raport la Paris, la 10 decembrie 1948, elaborat de reprezentanți legali și culturali din întreaga lume. Acest document protejează drepturile omului în mod universal
Analiză
Istorie
Efectele celui de-al doilea război mondial au declanșat înființarea UDHR. În această perioadă, aliații războiului au adoptat cele patru libertăți: libertatea religioasă, libertatea de exprimare, libertatea față de frică și libertatea de a fi nevoiți. Aceste libertăți au fost reafirmate de Carta Națiunilor Unite și fiecare stat membru trebuie să se angajeze în drepturile fundamentale ale omului. După încheierea celui de-al doilea război mondial, a devenit evident că cele patru libertăți nu au definit în mod adecvat drepturile pe care le-a referit. Această slăbiciune a sugerat, prin urmare, necesitatea unei declarații universale care ar putea acorda o atenție deosebită drepturilor persoanelor.
Consiliul Economic și Social al ONU a format o Comisie pentru drepturile omului în iunie 1946. Acest consiliu a fost alcătuit din 18 membri din medii și naționalități diferite. Acest organism a fost însărcinat să formuleze un proiect de lege privind drepturile. Comisia a venit cu o primă comisie de redactare a Declarației Universale a Drepturilor Omului, însărcinată să scrie articolele din declarație. Comitetul și-a încheiat misiunea în mai 1948, iar comisia a discutat-o înainte de votarea din decembrie 1948 și a fost adoptată la 10 decembrie acel an. În 1978, unele dintre articolele din declarație au primit statut juridic prin Pactul internațional privind drepturile civile și Drepturile politice.
Mai jos este o discuție a unora dintre articolele cheie.
Articolul 4: Libertatea de sclavie
Acest articol protejează și drepturile persoanelor să nu fie ținute în sclavie sau forțate să muncească. Articolul definește sclavia ca fiind proprietatea cuiva ca proprietate personală și forță de muncă forțată ca fiind făcută pentru a face o muncă pe care nu sunteți dispus să o faceți. Dreptul de a fi protejat de sclavie înseamnă în mod absolut că nu există nici o limitare. Cu toate acestea, dreptul la muncă forțată nu se aplică muncii executate în închisoare în timpul unei sentințe, munca pe care un guvern o atribuie unui individ în timpul unei situații de urgență și atunci când lucrarea face parte din obligația civică obișnuită.
Articolul 5: Libertatea față de tortură și tratamentul degradant
Acest articol protejează individul de tortură fizică și psihică, degradare și tratament inuman, de extrădare sau de deportare dacă există riscul de a fi abuzat în țara străină. Articolul 5 definește tortura drept cauză deliberată a suferinței grave unei persoane prin pedeapsă sau intimidare. Tratamentul inuman, pe de altă parte, se referă la agresiuni fizice, abuzuri psihologice și amenințări la tortură și la individ. Tratarea cuiva într-un mod degradant sau umilitor este considerată tratament degradant. Cu toate acestea, nu există nicio limitare a acestui drept.
Articolul 16: Dreptul la căsătorie și familie
Articolul 16 protejează drepturile persoanelor de vârstă de împerechere să se căsătorească și să aibă o familie. Dreptul de a se căsători este totuși supus legilor unei țări privind căsătoria, chiar dacă aceste legi nu trebuie să interfereze cu principiile dreptului.
Semnificația acestor drepturi astăzi
Declarația a fost inclusă în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind Documentul cel mai tradus după traducerea sa în 501 de limbi diferite. Guvernele s-au angajat și pe poporul lor să respecte drepturile omului stabilite în declarație, ceea ce a contribuit la protejarea acesteia. Declarația a influențat constituțiile majorității națiunilor din 1948 și au adoptat multe legi. Această declarație este o bază pentru unele legi internaționale, legi naționale și tratate până în prezent.
Concluzie
Cele treizeci de articole ale acestei declarații, în pofida faptului că nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, au făcut obiectul unei îmbunătățiri semnificative a drepturilor omului la nivel global, deoarece articolele din această declarație au fost redactate în majoritatea constituțiilor naționale și chiar în tratate internaționale care sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Din cauza acestei declarații, prin urmare, statele membre au protejat drepturile omului ale indivizilor.
Declarația Universală a Drepturilor Omului
| Rang | Articolul 1 | Dreptul la egalitate |
|---|---|---|
| 1 | Articolul 2 | Libertatea de discriminare |
| 2 | Articolul 3 | Dreptul la viață, libertate, securitatea personală |
| 3 | Articolul 4 | Libertate de sclavie |
| 4 | Articolul 5 | Libertatea de tortură și tratamentul degradant |
| 5 | Articolul 6 | Dreptul la recunoaștere ca persoană înaintea legii |
| 6 | Articolul 7 | Dreptul la egalitate înaintea legii |
| 7 | Articolul 8 | Dreptul la soluționare de către Tribunalul competent |
| 8 | Articolul 9 | Libertatea de arestare arbitrară și de exil |
| 9 | Articolul 10 | Dreptul la o audiere publică corectă |
| 10 | Articolul 11 | Dreptul de a fi considerat nevinovat înainte de a fi dovedit vinovat |
| 11 | Articolul 12 | Libertatea de a interfera cu confidențialitatea, familia, casa și corespondența |
| 12 | Articolul 13 | Dreptul la libera circulație în și din țară |
| 13 | Articolul 14 | Dreptul la azil în alte țări de la persecuție |
| 14 | Articolul 15 | Dreptul la o cetățenie și libertatea de ao schimba |
| 15 | Articolul 16 | Dreptul la căsătorie și la familie |
| 16 | Articolul 17 | Dreptul la proprietatea proprie |
| 17 | Articolul 18 | Libertatea de credință și religie |
| 18 | Articolul 19 | Libertatea de opinie și informare |
| 19 | Articolul 20 | Dreptul la Adunarea și asocierea pașnică |
| 20 | Articolul 21 | Dreptul de a participa la guvern și în alegeri libere |
| 21 | Articolul 22 | Dreptul la securitate socială |
| 22 | Articolul 23 | Dreptul la o muncă dorită și la alăturarea sindicatelor |
| 23 | Articolul 24 | Dreptul la odihnă și timp liber |
| 24 | Articolul 25 | Dreptul la un standard adecvat de viață |
| 25 | Articolul 26 | Dreptul la educație |
| 26 | Articolul 27 | Dreptul de a participa la viața culturală a comunității |
| 27 | Articolul 28 | Dreptul la o ordine socială care articulează acest document |
| 28 | Articolul 29 | Obligațiile comunitare esențiale pentru dezvoltarea liberă și completă |
| 29 | Articolul 30 | Libertatea de stat sau ingerința personală în drepturile de mai sus |
