Cum este industria uleiului de palmier distrugând fauna sălbatică și habitatele lor?

Importanța comercială a uleiului de palmier

Uleiul de palmier este un ulei vegetal comestibil derivat din mezocarpul fructului plantelor de palmier de ulei, în special Elaeis guineensis (palmier de ulei african). Două alte specii de plante de palmier de ulei, Elaeis oleifera și Attalea maripa, sunt de asemenea folosite pentru a extrage ulei de palmier. Uleiul de palmier este popular folosit ca ulei de gătit, ulei de salată sau în prepararea maionezei. Uleiul este, de asemenea, o sursă de antioxidanți care sunt ingrediente importante ale produselor de sănătate și de frumusețe. Faptul că conținutul ridicat de acizi grași saturați din uleiul de palmier îl menține solidificat la temperatura camerei în zone temperate este utilizat pentru utilizarea pe scară largă a acestui ulei ca înlocuitor de unt, sâmbură sau trans grăsimi. Uleiul de palmier este, de asemenea, utilizat pentru producerea de biomotorină, iar deșeurile de prelucrare a uleiului de palmier sunt de asemenea tratate pentru a fi utilizate ca biocombustibil. Deși lipsesc cercetările științifice, uleiul de palmier este adesea folosit ca un unguent antimicrobian ca parte a practicilor medicale tradiționale. În 2012, Indonezia și Malaezia, cei mai mari producători de ulei de palmier din lume, au obținut un beneficiu de aproape 40 de milioane USD prin exportul de ulei de palmier. Aproximativ 50 de milioane de tone de ulei de palmier sunt produse anual, iar 40-50% din produsele de uz casnic din principalele țări europene și nord-americane utilizează acest ulei. Conform estimărilor Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, cererea globală de ulei de palmier este estimată să tripleze cererea actuală până în 2050.

Producția nealimentară de ulei vegetal

Astăzi, există o nuanță și strigăte care se aud în jurul lumii cu privire la natura nesustenabilă a producției de ulei de palmier. Există afirmații că zonele vaste din habitatele tropicale din pădurile tropicale semnificative din țările Malaeziei și Indoneziei sunt eliminate pentru a face loc plantațiilor de ulei de palmier. Numeroase specii indigene care locuiesc în aceste păduri, inclusiv rinocerozii sumatrani, urangutanii, elefanții sumatrani și elefanții pygmieni din Borneia își pierd casele și se omorâ fără discriminare în mâinile braconierilor nemiloși. Natura durabilă a producției de ulei de palmier în aceste țări accelerează, de asemenea, schimbările climatice. Porțiuni întinse de pădure tropicală, cu cherestea și podgoriile comerciale neprețuite, sunt arse pentru cultivarea uleiului de palmier. Acest lucru incarca aerul de mai sus cu volume imense de gaze cu efect de sera, incalzind in continuare mediul Pamantului. Se crede, de asemenea, că această cultivare a uleiului de palmier nesustenabilă aduce nenorociri localnicilor care beneficiază foarte puțin din această industrie, care este în mare parte condusă în principal de corporații mari, care adesea folosesc forță de muncă ieftină, inclusiv copiii, în producția de ulei de palmier.

Speciile și zonele cele mai afectate

Unul dintre animalele care a folosit o icoană pentru a răspândi mesajul împotriva producției de ulei de palmier nesustenabil este piatra de temelie a pădurilor tropicale indoneziene și malajziene, orangutanul. Aceste animale au o importanță vitală în ecosistem, deoarece multe specii de semințe sunt dispersate cu ajutorul urangutanilor. În ultimele două decenii, aceste animale au pierdut peste 90% din patrie și în fiecare an, 1000 - 5000 dintre aceste animale sunt ucise în mod necredincioasă de braconieri, deoarece devin mai expuși în absența adăpostului sigur al pădurilor lor native. Urangutanii nu sunt singura specie afectată de acest dezastru generalizat, ci sunt folosiți doar ca ambasadori pentru a reprezenta povestea tuturor celorlalte animale și plante puternic suferind de habitatele pădurilor tropicale. Astăzi, tigrul sumatran și orangutanul sumatran sunt ambii critic amenințați cu doar câțiva indivizi supraviețuitori. Cele mai multe alte specii din acest habitat sunt, de asemenea, în lista "amenințată" a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și, în cazul în care producția de ulei de palmier nesustenabilă continuă la această rată actuală, în curând aceste specii vor deveni complet disparute.

Procuratura publica si regulamentul guvernamental

Grupurile de mediu, conservatorii și publicul interesat au lobbyat constant de-a lungul anilor în încercarea de a declanșa o trecere de la practicile nesustenabile de producție de ulei de palmier la cele durabile. În 2013, comerciantul cu ulei de palmier, Wilmar International, sub presiunea Greenpeace, a fost de acord cu un acord de 100% zero pentru despăduriri. În 2014, protestele publice au condus la etichetarea produselor de ulei de palmier de către Uniunea Europeană pentru a permite consumatorilor să facă alegeri proprii. Etichetarea uleiurilor specifice a devenit, de asemenea, obligatorie în Statele Unite din 1976. Problema producției de ulei de palmă nesustenabilă a fost evidențiată și de mass-media larg răspândită și organizații precum World Wide Fund for Nature și celebrități precum Leonardo DiCaprio de asemenea, creșterea gradului de conștientizare a efectelor distructive ale producției de ulei de palmier nesustenabilă.

Metode și alternative alternative durabile

Uleiul de palmier este o parte importantă a unui număr mare de produse de uz casnic cu foarte puține alternative bune pentru a-și înlocui poziția. Astfel, mai degrabă decât să se oprească total producția de ulei de palmier, este necesar să se asigure că acesta este produs într-o manieră durabilă. În 2004, masa rotundă privind petrolul durabil (RSPO) a fost creată cu membri aparținând grupurilor de mediu, companiilor de producție de ulei de palmier și producătorilor care utilizează ulei de palmier ca ingredient în produsele lor. RSPO a stabilit standarde internaționale privind producția durabilă de ulei de palmier și a permis produselor care utilizează ulei de palmier provenit din mijloace durabile (etichetate ca ulei de palmier certificat) să poarte marca RSPO. Cu toate acestea, costurile mai mari ale uleiului de palmier durabil reduc cererea acestor produse pe piață, necesitând o soluție și mai bună a acestei probleme. Deși producția durabilă de ulei de palmier pare a fi evazivă în prezent, există șanse mari ca, cu reglementări guvernamentale adecvate și conștientizarea publicului, să putem rezolva criza ecologică asociată acestui produs în anii următori.