Ce este un biotop?

Un biotop este definit ca o regiune geografică în care mediul biologic este uniform, iar distribuția florei și a faunei este uniformă. Termenul este strâns legat de un alt termen "habitat", dar cele două au caracteristici distincte. Cuvântul "biotop" este derivat din două cuvinte grecești "bios" (sensul vieții) și "topos" (ceea ce înseamnă loc). Ernst Haeckel, un renumit zoolog german, este creditat cu introducerea conceptului în cartea sa "General Morphology" publicată în 1866. În cartea sa, Haeckel afirmă un ecosistem pe care el la numit drept "biota", care a fost influențată de interacțiunea biosferă și factori de mediu, cum ar fi solul și apa. Cu toate acestea, a fost un alt german, F. Dahl, un profesor al Muzeului Zoologic din Berlin, care a inventat pentru prima dată termenul de "biotop" în 1908, când clasifica un sistem ecologic distinct.

Caracteristicile unui biotope

Mai multe caracteristici definesc un biotop. O caracteristică este interacțiunea umană. Un biotope nu există exclusiv într-un cadru sălbatic, dar poate exista și în interacțiunea umană. Multe activități umane sunt chiar necesare pentru dezvoltarea unui biotop. Un exemplu de interacțiune umană într-un biotop este un pat de flori ornamental care plantează și îngrijește oamenii și, în schimb, sunt mulțumiți de efectul estetic adus de floare. O altă caracteristică care distinge un biotop este obiectele artificiale. Zonele de interacțiune umană pot intra în contact cu obiecte artificiale. Astfel de obiecte artificiale sunt potrivite pentru regenerarea biotopurilor, dispunerea și designul lor fiind critice în regenerarea biotopului. Articolele artificiale din materiale biodegradabile, cum ar fi covorașe din iută sau sisal, contribuie la regenerarea biotopurilor lor, în special atunci când interacționează cu elementele (soarele, apa și vântul). O altă caracteristică este că un biotop este definit într-o microscală în loc de o macroscala, așa cum este cazul unui ecosistem. Un biotop poate fi la fel de mic ca un mic acvariu sau chiar o plantă mică în ghivece. Prin urmare, conservarea unui biotop este destul de realizabilă datorită naturii sale microscopice. Cealaltă caracteristică a biotopurilor este că acestea reprezintă un sistem deschis care înseamnă că biotopurile sunt rareori identificate în scenarii izolate, dar apar în rețele cu biotopuri diferite care sunt interconectate unele cu altele. Atunci când se planifică regenerarea unui biotope, mai multe biotopuri sunt aranjate pentru a forma o întindere.

Reabilitarea biotopului

Deși definiția biotopului o face o problemă ecologică, termenul este folosit și în contexte politice și administrative. Termenul este folosit în mod uzual îndeaproape pentru conservarea, crearea și regenerarea mediilor naturale.

Aplicarea în Germania

Ca origine a termenului "biotope", Germania a făcut pași importanți în stabilirea regenerării și protejării biotopurilor și acționează ca un model pe care alte țări îl pot imita. Biotopurile sunt recunoscute în temeiul legislației germane. "Bundesnaturschutzgesetz" este o lege federală adoptată în 1976 care solicită protecția biotopurilor și a speciilor de plante și animale care trăiesc în acestea. Alte legi provinciale completează această lege federală care protejează biotopii specifici de daunele provocate de dezvoltarea terenurilor. "Landschaftsplan" este o dispoziție exercitată în multe state din Germania care evidențiază necesitatea unei planificări urbane adecvate și a protecției peisajelor și mediilor naturale în timpul dezvoltării urbane. De asemenea, Germania cere orașelor să acorde o prioritate deosebită în crearea zonelor de agrement în timpul dezvoltării urbane și, astfel, să protejeze biotopurile existente, crezând că înființarea peisajelor naturale autentice în orașe îi face pe localnici să simtă nevoia de a păstra și de a proteja mediu inconjurator. Mai multe orașe din Germania au o importanță deosebită în stabilirea și conservarea biotopului. Un astfel de oraș este Berlin, care are o zonă verde. Administrația orașului se bazează pe ceea ce se numește "Factorul de zonă al biotopului", care este crearea și conservarea zonei verzi. "Factorul de zonă al biotopului" este un parametru ecologic cheie în dezvoltarea zonelor verzi din Berlin. Berlinul este cunoscut pentru formularea de obiective pentru protejarea biotopurilor sale, promovând în același timp o dezvoltare urbană de cea mai bună calitate.

Protecția biopilor în Suedia

O altă țară europeană care acordă o importanță deosebită conservării biotopurilor este Suedia. Decizia țării de a proteja cele mai amenințate biotopuri este în conformitate cu angajamentul său în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind diversitatea biologică și de a respecta obligațiile naționale privind calitatea mediului stabilite de Parlament. Există șapte biotopuri selectate care au o protecție permanentă față de guvernul suedez. Acestea sunt liniile copacului, gardurile de piatră din regiunile agricole, malurile de salcie, izvoarele și zonele umede din apropiere din regiunile agricole, grămezi de piatră în regiunile agricole, zone umede mici în regiunile agricole și mici tufișuri și standuri de copaci găsite în mijlocul câmpurilor mari . Toate zonele stabilite ca biotopuri în Suedia sunt de dimensiuni mai mici de 20 de hectare. Suedia cunoaște importanța deosebită a unui biotope în dezvoltarea speciilor de plante și animale și, prin urmare, investește în îmbunătățirea și protejarea acestor setări naturale. Cele șapte biotopuri aflate sub protecție permanentă prezintă cel mai mare risc de prăbușire datorită tendințelor recente în utilizarea terenurilor, în ciuda importanței lor ca trasee de trecere pentru multe specii. Pe lângă cele șapte biotopuri aflate sub protecția guvernului național suedez, există zeci de alte biotopuri care sunt protejate de alte instituții și administrații, inclusiv 19 biotopuri protejate de Agenția Suedeză pentru Păduri și aproximativ 16 care sunt protejate administrațiilor și municipalităților locale.

Lista roșie a biotopurilor

HELCOM (Comisia de la Helsinki) este o instituție însărcinată cu protejarea ecosistemelor și a biotopurilor marine din Marea Baltică împotriva poluării. Țările aflate sub jurisdicția comisiei includ Rusia, Danemarca, Finlanda, Estonia, Letonia, Finlanda, Polonia, Suedia și Lituania. Instituția cunoscută și sub denumirea de Comisia pentru protecția mediului marin din Marea Baltică, are o listă a biotopurilor pe cale de dispariție cunoscute sub numele de Lista roșie a biotopurilor. Biotopurile de pe listă sunt cele aflate în pragul colapsului și se bazează pe scăderea calității și cantității unui biotope. Unele dintre biotopurile incluse pe listă includ băncile de nisip, nămolurile, sedimentele noroioase, lagunele de coastă, structurile subacvatice formate din gaze care curg, estuarele, adâncimi mici, intrări înguste, golfuri, insule esker, insule mici și pietriș.