Ce este Land Grabbing?

Amplasarea terenurilor este definită ca achiziționarea de terenuri mari, fie prin cumpărare, fie prin leasing. Expresia "suprafețe mari de teren" se referă la terenuri cu o suprafață care depășește 390 de kilometri pătrați sau 0, 25 milioane de hectare. Cu toate acestea, această definiție a termenului nu este universal acceptată, cu oamenii de știință din întreaga lume evidențiind numeroase defecte în definiție. De exemplu, definiția nu încapsulează legalitatea și structura achiziției și nu conturează implicarea părților interesate și rolurile acestora.

Istoria ocupării terenurilor

Amprentarea terenurilor a fost practicată pe parcursul întregii istorii umane, însă a înregistrat un apogeu în urma crizei mondiale a prețurilor la produsele alimentare din 2008, când producția alimentară a scăzut la nivel global, trimițând prețurile la alimente fără precedent. Impactul prețurilor ridicate la alimente sa resimțit cel mai mult în țările cu populații mari precum India, China, Indonezia și Japonia. Producția alimentară în multe dintre aceste țări este limitată de factori naturali, precum dimensiunea terenului arabil, solurile și condițiile meteorologice. Prin urmare, aceste țări au trebuit să obțină terenuri arabile în țările cu potențial agricol ridicat pentru a face față deficitului alimentar acasă. Țările care au fost selectate drept candidați ideali au fost țările din Africa, Asia și America de Sud. În cele mai multe cazuri, achiziția de terenuri a fost întâmpinată cu condamnare, așa cum sa întâmplat adesea în țările ale căror cetățeni s-au bazat pe donații de hrană.

Efectele apucării terenurilor

Încurajarea terenurilor, chiar și atunci când este practicată la nivel local, are ramificații globale, care au fost cele mai profunde în epoca modernă. Creșterea cererii globale de alimente a devenit o problemă serioasă, iar țările cu populații uriașe provin din terenuri agricole din țări străine. Achiziționarea acestui teren este adesea făcută în detrimentul proprietarilor săraci locali, ale căror pretenții asupra terenului sunt pur și simplu furate de la ei, făcându-le fără pământ. Situația nu este deloc mai bună pentru proprietarii săraci care își vând terenurile, deoarece vin să-l vândă la un preț scăzut, după ce cumpărătorii profită de analfabetismul lor. Cu mijloacele lor de trai luate și cu multe dintre ele fiind dependente exclusiv de agricultura de subzistență, foștii proprietari de pământ sfârșesc să participe la deficiențe sociale, cum ar fi furtul de alimentație. Prin urmare, grabbing terenuri neagă oamenii de dreptul la securitate alimentară. Amprentarea terenurilor pune o presiune pe masa de apă menajeră, deoarece țările și marile corporații canalizează cantități imense de apă pentru irigare. În unele țări din întreaga lume, îngrădirea terenurilor este legată de tulburări civile și chiar de terorism, după ce cetățenii săraci fără pământ înarmază armele ca o soluție pentru nedreptățile lor.

Exemple moderne de grabbing de terenuri

Pe baza acestei definiții, numeroase țări din lume pot fi etichetate drept grabere. Un astfel de exemplu este Israelul, care este acuzat de exproprierea a 195 de kilometri patrati de pamant in West Bank din 1990 pana in 2011, de la proprietarii locali, fara a oferi despagubiri. Un raport din 2013 al Institutului pentru Dezvoltare de peste mări ilustrează amploarea problemei. Raportul indică faptul că aproximativ 60 de milioane de hectare de terenuri agricole din întreaga lume au căzut sub pământ, ceea ce se traduce la 1% din cele 4 miliarde de hectare din totalul terenurilor agricole din întreaga lume.