Ce este distrugerea încrederii?

Bustul încrederii este manipularea unei economii, efectuată de guvernele din întreaga lume, în încercarea de a preveni sau de a elimina monopolurile și încrederea corporativă. Trusturile sunt de obicei conglomerate mari care pot deține titlul sau dețin activele mai multor organizații. În general, aceste organizații aparțin aceluiași tip de industrie. Trusturile pot fi benefice membrilor deoarece le oferă o cotă mai mare a pieței. Cu toate acestea, acest lucru poate fi în detrimentul economiei.

Încetarea monopolurilor pe anumite piețe favorizează o concurență liberă și nelimitată, care este benefică atât pentru economie, cât și pentru consumatori. Deși legile antitrust și politicile de încrederare se întâlnesc pe tot globul, termenul de încrederare este cel mai frecvent asociat politicilor economice ale lui Theodore Roosevelt, cel de-al 26-lea Președinte al Statelor Unite. Acest articol evidențiază originea bustului de încredere, consecințele economice negative ale monopolurilor și trusturilor mari, practica legilor antitrust din întreaga lume și implementarea încrederii încrederii de către fostul președinte al SUA, Roosevelt.

Originea trupei Busting

Bustul încrederii este înrădăcinat în dreptul concurenței, cunoscut și ca legea anti-monopol sau drept antitrust. Aceste legi permit guvernelor să reglementeze activitățile economice competitive și pot fi puse în aplicare atât de sectorul public, cât și de cel privat. Mai multe teorii economice încearcă să explice importanța asigurării concurenței pe piață. Teoria neo-clasică sugerează că economiile cu o concurență liberă lucrează pentru a îmbunătăți calitatea vieții în cadrul unei societăți.

Istoricii cred că legea concurenței a fost practicată pentru prima dată de Imperiul Roman pentru a menține o piață echitabilă pentru comerțul cu cereale. Această lege de protecție a cerealelor a interzis indivizilor să facă orice pentru a manipula în mod intenționat prețul cerealelor, cum ar fi cumpărarea și stocarea tuturor livrărilor sau împiedicarea transporturilor să ajungă la port. Legea concurenței a continuat să se răspândească în toată Europa de Vest și în Anglia, unde a fost extinsă în Evul Mediu.

În Anglia, în secolul al XV-lea, restrângerea comerțului a devenit obișnuită. Această lege a făcut ilegal ca orice persoană sau corporație să creeze sau să încheie un acord comercial cu intenția de a restrânge practicile comerciale ale unei alte persoane sau entități. Restrângerea dreptului comun al comerțului este recunoscută acum drept originea legilor antitrust. Canada a devenit prima țară care a adoptat legislația modernă privind legile anti-monopol la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anul următor, Statele Unite au adoptat actul Sherman din 1890, care a fost considerat un pas spre formalizarea problemelor cunoscute anterior drept drept comun.

De ce sunt monopolurile și încrederea un lucru rău?

Monopolurile, conglomeratele mari și trusturile corporatiste pot avea consecințe grave negative pentru mediile economice. Atunci când o singură industrie este controlată de o singură întreprindere sau de o afacere, consumatorii tind să sufere. Această mare parte a pieței înseamnă că întreprinderile pot crește prețurile fără riscuri de concurență. În plus, marile trusturi sau monopoluri pot oferi elemente de calitate inferioară, deoarece riscul unui concurent care oferă ceva mai bun nu este probabil. Această practică elimină concurența de pe piață.

Nu toate monopolurile, conglomeratele și trusturile corporatiste participă la acest tip de control al pieței. Legile antitrust, legile anti-monopol și politicile de încredere în încredere lucrează pentru a dizolva oricare dintre marile organizații care profită de cota lor de piață mai mare. Guvernele s-au străduit să prevină aceste rezultate negative pe piață prin monitorizarea atentă a comportamentului corporativ. Unele dintre comportamentele percepute ca profitând sau având o cotă de piață mai mare includ: menținerea intenționată a nivelurilor scăzute ale producției de bunuri; ambalarea a două produse într-o singură vânzare, care elimină oportunitățile de piață de la concurenți; și refuzul de a furniza furnizori potențiali concurenți.

Legea antitrust în întreaga lume

Cu legile antitrust moderne în vigoare atât în Canada cât și în Statele Unite, acest concept legal și economic a continuat să se răspândească în întreaga lume. Înregistrările indică faptul că începând cu 2008, 111 țări au adoptat legi antitrust. Mai mult de jumătate dintre aceste țări au introdus aceste legi numai în ultimele decenii. Economiștii susțin că această creștere rapidă sa datorat înființării Uniunii Europene și căderii Uniunii Sovietice. În Asia, aceste legi au ajutat economiile să se dezvolte și să se extindă.

Trust Busting și președintele american Theodore Roosevelt

Deși Statele Unite au adoptat în mod oficial Actul Sherman în 1890, legea nu a fost, de obicei, executată de instanțele din întreaga țară. În majoritatea cazurilor, judecătorii au avut tendința de a se alătura întreprinderilor și corporațiilor. Un exemplu obișnuit a fost evident în compania americană de rafinare a zahărului, care a fost luată în instanță pentru controlul a aproximativ 98% din comerțul cu zahăr din SUA. În 1895, la doar 5 ani de la adoptarea Legii Sherman, instanțele americane au decis să se pronunțe în favoarea Companiei americane de rafinare a zahărului și au refuzat să-și desființeze poziția asupra industriei.

Cu toate acestea, când Theodore Roosevelt a preluat funcția în 1901, toate acestea s-au schimbat. În 1902, Roosevelt a revigorat actul Sherman, prin care a dat în judecată compania Northern Securities, o trust de căi ferate care a controlat următoarele companii: Marele Feroviar Nordic; Pacificul de Nord Pacific; și Chicago, Burlington, și Quincy Railroad. Decizia judecătorească a determinat dizolvarea conglomeratului. În 1903, a lucrat îndeaproape cu Congresul pentru a stabili Actul de la Elkins, care a făcut ilegal ca companiile feroviare să ofere reduceri la unitățile mari de ferme. Aceste reduceri au îngreunat întreprinderile agricole mici să participe la serviciile de transport feroviar, iar actul a contribuit la o mai mare egalitate de acces între acestea. În același an, fostul președinte Roosevelt a promovat, de asemenea, Legea de urgență. Când actul a devenit legal, acesta a lucrat pentru a despărți câteva trusturi mari care manipulau piața și, potrivit lui Roosevelt, profitând de avantajele consumatorilor prin creșterea prețurilor fără limite. Trusturile care au fost distruse ca urmare a acestui act au inclus: oțel, căi ferate, petrol și prelucrarea cărnii.

În primii 7 ani ai președinției sale, Theodore Roosevelt a impins în mod constant politicile de încredere și deciziile judecătorești. El a adus cel puțin 43 de trusturi în instanță în acea perioadă. Când nu era ocupat cu eforturi de încredere, fostul președinte Roosevelt era ocupat, asigurându-se că trusturile mari și conglomeratele nu puteau fi înființate recent. De exemplu, în 1903, a lucrat pentru crearea Biroului de corporații, care a fost însărcinat cu administrarea și investigarea corporațiilor care au luat parte la comerțul interstatal. Președintele Theodore Roosevelt a fost adesea denumit "The Trust Buster" ca recunoaștere a eforturilor sale politice.