Ce este cercetarea calitativă?

Cercetarea este un proces care are ca obiect creativ o muncă sistematică pentru a înțelege mai multe despre ființele umane și despre căile lor de viață, despre societate în ansamblu sau despre cultura lor. Se face prin două metode structurate: cantitative și calitative. Acest articol va discuta despre cercetarea calitativă.

Cercetarea calitativă este unul dintre cercetările sociale în care cercetătorul colectează date non-numerice și utilizează interpretarea acestor date pentru a înțelege viața socială a unei comunități sau a unei populații vizate.

Colectarea datelor non-numerice

Acum că am definit o cercetare calitativă, următoarea întrebare este: "Cum cumva un cercetător colectează date în acest tip de cercetare?" Această întrebare ne provoacă să întrebăm: "Ce este colecția de date?" Vom răspunde simultan la aceste două întrebări.

Colectarea de date este un proces care implică colectarea și evaluarea informațiilor obținute de la participanți într-o manieră sistematică care ajută la obținerea răspunsurilor pentru subiectul cercetării. În cercetarea calitativă, acest lucru se poate face în două moduri, fie prin conversație directă cu oamenii, fie prin participarea la o discuție de grup. Cu toate acestea, datorită naturii sale consumatoare de timp, datele sunt în mare parte colectate dintr-un număr mai mic de eșantioane utilizând următoarele metode diferite: intervievarea individului, observarea, gruparea de focus și participarea la acțiune. Cu toate acestea, un interviu este metoda cea mai frecvent utilizată de generare de date.

Alte modalități preferate de a genera date printre cercetătorii calitativi sunt examinarea documentelor personale, a fotografiilor și a rapoartelor publice și guvernamentale, un proces numit analiză de conținut.

Știind doar metodele de colectare a datelor nu poate fi benefică dacă nu veți învăța cum să obțineți numai datele critice. Pentru a face acest lucru, un cercetător ar trebui să pună următoarea întrebare: Cum voi folosi datele colectate într-o manieră sensibilă cercetării? Și cum cercetătorul colectează date, următoarele întrebări ar trebui să fie principiile directoare în întregul proces: Cine sunt participanții? Ce ar trebui să mă concentrez? Care sunt informațiile suplimentare pe care ar trebui să le obțin? Ce este nou între participanți? Este noul factor din participanți afectat cercetării și, dacă da, cum?

Tipurile de colectare a datelor

Observare directa

În observația directă, cercetătorii s-au alăturat participanților în timpul rutinei lor zilnice doar ca observatori fără să se amestece sau să se implice în activitățile lor. Persoanele aflate în studiu sunt conștiente și, prin urmare, cercetarea ar trebui făcută într-un loc care nu are nevoie de intimitate. De exemplu, cercetătorul ar putea alege să afle cum interacționează oamenii dintr-o anumită comunitate atunci când se întâlnesc în locurile lor sociale. În acest caz, cercetătorul va vizita locurile cele mai frecventate și va lua notă de fiecare acțiune care va fi crucială pentru a răspunde la întrebările cercetătorului.

Studii deschise

În ciuda faptului că se îndreaptă spre cercetarea cantitativă, în această metodă, întrebările sunt concepute într-o manieră care oferă camerei participantului mai multă informație decât ceea ce cer cercetătorul. De exemplu, cercetările pot fi efectuate pentru a afla nu doar fostul președinte al unei țări, ci și motivele pentru care el sau ea este faimos. Întrebările sunt un cadru care utilizează "cine", "ce" sau "cum". De exemplu, "Cine este cel mai popular președinte al Statelor Unite ale Americii?"

Focus grup

Aici, cercetătorul implică un grup restrâns de persoane într-o singură interacțiune, menite să producă date care să ajute la obținerea deciziei finale în ceea ce privește subiectul cercetării. Grupul a discutat în mod liber acest subiect, iar cercetătorul remarcă orice informații importante.

Interviuri aprofundate

Acesta este locul unde cercetătorul vorbește direct cu fiecare participant la ritmul individual. Intervievatorul abordează participantul cu un număr deja determinat de întrebări sau sub-teme de deliberare. Întrebările nu sunt restrictive, ci oferă spațiu pentru informații suplimentare în timpul conversației. De asemenea, cercetătorul poate avea câteva subiecte de interes care îi vor permite să orienteze direcția discuției.

Istoria orală

Această metodă este folosită pentru a formula modele istorice de evenimente, comunitate, grupuri și implică, în cea mai mare parte, unele interviuri în profunzime, efectuate cu unul sau mai mulți participanți pe o perioadă îndelungată.

Participarea observatorului

Este aproape ca metoda de observare, dar în observația participantului, cercetătorul efectuează aceleași acțiuni ca și participantul, cu scopul de a obține informații de la prima vedere.

Analiza continutului

Această metodă a fost folosită de sociologi pentru a determina viața socială a comunităților prin interpretarea cuvintelor și a imaginilor din film, muzică, documente, artă și alte produse indigene. Cercetătorul află cum sunt folosite imaginile sau cuvintele și în ce context se trage o concluzie cu privire la perspectiva culturală a unei anumite comunități.

Analiza datelor

Odată ce cercetătorul a acumulat suficiente date, pasul următor și determinant se numește Analiza datelor. Din punct de vedere calitativ, analiza datelor implică următorii pași: transcrierea datelor, codarea datelor și, mai important, interpretarea și generalizarea datelor. Vom explica pe scurt pașii.

Transcrierea datelor: aceasta implică conversia datelor vizuale și audibile într-o manieră scrisă, care va forma judecata cercetătorului. Acest proces poate fi facilitat de utilizarea Microsoft Word pe un computer.

Codificarea datelor: Se referă la găsirea de fraze sau cuvinte cu asemănări și plasarea acestora într-o singură categorie după efectuarea sortimentului. Acest proces este esențial pentru clasificarea unor date mai extinse cu aceleași caracteristici în ceea ce se numește teme, astfel încât întreaga relație să poată fi înțeleasă.

Interpretarea și generalizarea datelor: cu sprijinul literaturii de prezență, cercetătorul își formează impresia concludentă în temele respective, consideră parametrii studiului și prezintă rezultatele sale într-un raport. Deși există multe modalități de sintetizare și prezentare a rezultatelor, cercetătorul ar trebui să se asigure că concluzia este susținută direct de citatele participanților. Citatele explică cititorilor că subiectele discutate au provenit din interviurile participanților și nu este opinia cercetătorului.

Este esențial să se ia act de faptul că principiul călăuzitor în interpretarea calitativă a datelor este impresia cercetătorului. El respectă datele analizate și interpretează, formând o opinie individuală și raportează într-o formă calitativă structurată.