Care este izvorul arab?

Primăvara arabă a fost un val fundamental în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, care a început la 17 decembrie 2010, cu revoluția din Tunisia. De asemenea, numită Revoluția Arabă, primăvara arabă a inclus atât războaie civile non-violente, cât și violente, proteste, intervenții străine, ture, revolte și demonstrații. Efectul revoluției sa răspândit în 5 țări diferite, printre care Bahrain, Siria, Yemen, Egipt și Libia, unde au avut loc violențe sociale și revolte semnificative sau regimurile au fost răsturnate. Proteste minore au avut loc în Arabia Saudită, Mauritius și Djibouti, printre alte țări.

Cum a surprins termenul de primăvară arabă?

Expresia "Primăvara arabă" este o referință la primăvara din Praga din 1968 și la Revoluțiile din 1848, cunoscută sub numele de "primăvara timpului țărilor". Expresia a fost folosită de mulți bloggeri și comentatori care anticipau o revoluție arabă principală împotriva democratizării după războiul irakian. Prima utilizare a primăverii arabe pentru a se referi la aceste evenimente a fost folosită de un articol publicat în "Politica externă", un jurnal politic american. Potrivit lui Massad Joseph pe Al-Jazeera, a făcut parte din tactica americană de a controla obiectivele mișcării și de ai îndruma spre democrația liberală.

Care sunt cauzele primăverii arabe?

Revolta a fost cauzată de nemulțumirea, în principal a sindicatelor și a tineretului, cu guvernul local. Mulți oameni au speculat că marea diferență a nivelului veniturilor, iar presiunea instigată de marile recesiuni ar fi putut contribui și la primăvara arabă. Alți factori care au condus la aceste proteste includ sărăcia extremă, șomajul, declinul economic, corupția politică, încălcarea drepturilor omului și dictatura. În țările din Golful Persic și nord-african, catalizatorul principal a fost corupția, tinerii care respingau status quo-ul și concentrarea bogăției în rândul oamenilor de la putere de mulți ani.

Ce rol a jucat media socială în revoltă?

Deși rolul jucat de platforma digitală în activismul politic a fost extrem de dezbătut, protestele au avut loc în țări cu un grad ridicat de utilizare a internetului, cum ar fi Bahrain (88% din populație în 2011) și, de asemenea, cele cu utilizare redusă a internetului, cum ar fi Libia și Yemen . Utilizarea diferitelor platforme media sociale sa dublat în timpul protestelor din țările arabe, cu excepția Libiei. Mulți critici au susținut că platformele au introdus conceptul de democrație digitală în numeroase țări din Africa de Nord care au fost afectate de proteste.

Twitter și Facebook printre alte platforme au jucat un rol semnificativ în mișcarea activiștilor tunisieni și egipteni. De fapt, 9 din 10 persoane din aceste țări au răspuns la un sondaj utilizat pe Facebook pentru a răspândi conștientizarea și a organiza proteste. În timpul demonstrațiilor, multe pagini Facebook au fost create pentru a crește gradul de conștientizare a tuturor crimelor împotriva umanității și, de asemenea, a unor mișcări precum pagina de mișcare a tineretului din 6 aprilie, care a inspirat formarea mișcării progresiste a tineretului din Tunisia. Platformele sociale au furnizat o sursă diferită de informații pe care regimurile nu le puteau controla.

Care a fost rezultatul protestelor?

Deși efectul pe termen lung al revoltei nu este încă de remarcat, rezultatele pe termen scurt au inclus excluderea regimurilor existente în Tunisia și Egipt este un proces liber și echitabil. În alte națiuni, cum ar fi Libia și Siria, primăvara arabă a dus la un colaps total al societății. În altă parte, monarhiile din Golful Persic și Maroc au cooptat mișcările revoltei și au menținut ordinea fără schimbări sociale semnificative. Variația rezultatelor este în mare parte atribuită forței societății civile și statului. Națiunile cu rețele mai puternice de societăți civile au cunoscut o reformă reușită.