Care este Clash of Civilizations?

Istoria lumii este plină de conflicte interne și externe. Cu toate acestea, nu toate aceste războaie ar putea fi numite "ciocnire a civilizației".

Clash of Civilization a fost o carte din 1996 scrisă de politologul american Samuel Huntington. Pe scurt, cartea afirmă că diferențele religioase și culturale vor fi punctul de plecare esențial al conflictelor dintre diferitele grupuri din lume după războiul rece. Cartea acuză în special extremismul islamic drept cea mai mare amenințare la adresa păcii lumii.

Această teorie a fost foarte controversată încă de la începuturile ei. O schiță a teoriei și criticile sale principale sunt disponibile mai jos.

Ce este o civilizație?

Există numeroase tipuri de civilizații găsite în întreaga lume - totuși, cultura "occidentală" și cultura islamică au fost desemnate ca fiind două dintre cele mai cuprinzătoare din lume. În general, lumea occidentală cuprinde Europa și alte locuri pe care europenii s-au stabilit în trecut, cum ar fi Canada, Australia și America, în timp ce lumea islamică este concentrată în principal în Africa de Nord și Orientul Mijlociu. În cartea sa, Huntington a acordat o atenție deosebită acestor două lumi și le-a descris pe larg explicând modul în care cele două ar putea provoca conflicte în lume.

De ce civilizațiile se ciocnesc?

Samuel Huntington credea că există aspecte ale culturii islamice și creștine (occidentale) care erau destinate să se ciocnească una cu cealaltă. Aceasta se datorează în special naturii religioase a "tuturor sau nimicului", adepții cred că numai credința lor este cea corectă și o folosește pentru a justifica acte care ar putea deveni chiar violente.

Huntington a crezut, de asemenea, că civilizațiile se ciocnesc deoarece sunt separate unul de celălalt prin limbă, tradiție, cultură, istorie și religie. În ceea ce privește conflictul dintre creștinism și islam, Huntington a subliniat că acest conflict este inevitabil deoarece cele două principale religii (Islamul și Creștinismul) continuă să susțină că sunt "doar o adevărată religie" în lume. În plus, Huntington a afirmat că, în timp ce lumea se micsorează de globalizare, interacțiunile din întreaga lume cresc, intensificând ceea ce Huntington numește "conștiința civilizată": cunoașterea diferențelor dintre comunități și civilizații din civilizație.

Cum poate fi evitată o ciocnire a civilizațiilor?

Samuel Huntington a propus trei tipuri de acțiuni generale pe care civilizația non-occidentală le poate folosi ca răspuns la țările din regiunea vestică. Una este aceea că țările non-occidentale pot încerca să obțină izolare pentru a-și menține valorile și pentru a se proteja de invazia din vest. În al doilea rând, țările non-occidentale ar putea accepta și să facă parte din valorile occidentale.

În plus, printr-o transformare economică, țările din afara lumii occidentale pot încerca să echilibreze puterea occidentală. În timp ce-și păstrează încă valorile, ei pot coopera cu alte țări non-occidentale pentru a veni cu putere militară și cooperare economică. Huntington credea că acumularea puterii civilizațiilor non-occidentale și punerea lor împreună ar putea împinge vestul pentru a cultiva o mai bună cunoaștere a fundamentelor culturii din spatele altor civilizații. În această privință, civilizația occidentală va înceta să fie considerată "universală", pe măsură ce diferite civilizații vor putea coexista și se vor uni pentru a modela lumea viitoare.

Critica despre ciocnirea civilizațiilor

Conflictul civilizațiilor a adunat o mulțime de critici. Denunțarea ciocnirii civilizației de către diferite persoane poate fi organizată în trei subcapitole: critici etice, metodologice și epistemologice.

Critica epistemologică

Această critică condamnă ciocnirea civilizațiilor pentru perspectiva ei elitistă, realistă și orientalistă. Această critică se înrăutățește de presupunerea probabilității persistente a războiului între civilizații, care, după părerea ei, arată o frică încorporată în realismul politic.

Critica subliniază, de asemenea, modul în care limba "ei" și "noi" este profund înrădăcinată în teza lui Huntington, creând un sentiment de alteritate care poate deschide ușa prejudecăților.

Critica metodologică

Această critică afirmă că Huntington neglijează să ia în considerare dinamica internă și nenumăratele complexități ale islamului, precum și lumea musulmană în general. Această critică afirmă că teoria ciocnirii civilizațiilor este o suprageneralizare și este selectivă.

Critica etică

Critica etică reprimă importanța imorală a întregii teze. Acesta susține că ciocnirea civilizației este o teză decisivă care susține un anumit interes și nu este utilă în prezicerea conflictelor mondiale.