Canal du Midi: Patrimoniu mondial UNESCO în Franța

Canal du Midi este un sistem de căi navigabile care a fost construit în secolul al XVII-lea în sud-vestul Franței. Canalul acoperă o lungime de 150 de mile cu o adâncime medie de 6, 5 metri și o lățime de aproximativ 33 de picioare. Canalul începe la Toulouse și trece prin Seuil de Naurouze, Castelnaudry, Carcassonne, prin Lacurile Fonserannes, Trebes, Beziers până la Agde și se termină la Etang de Thau. Secțiunea Seuil de Nauronze a canalului formează cel mai înalt punct al canalului cu o altitudine de 186 de picioare. Canalul du Midi a fost anterior deținut de Pierre-Paul Riquet, dar proprietatea a fost transmisă statului francez prin Actul din 27 noiembrie 1897.

Constructie

Construcția canalului a fost declanșată de dorința de a crea o legătură între Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Cu mult înainte de secolul al XVII-lea, ideea creării unui astfel de canal a existat, dar implementarea sa dovedit a fi dificilă. În 1666, Jean-Baptiste Colbert a autorizat construcția canalului, care a durat douăzeci de ani, începând din ianuarie 1667. Pierre-Paul Riquet a oferit o propunere convingătoare pentru construirea canalului și a fost însărcinat cu construcția. Principala provocare în timpul construcției a fost furnizarea de apă către secțiunea înaltă a canalului. Această problemă a fost rezolvată prin crearea canalelor de la Munții Negre la Seuil de Naurouze.

Inscripţie

Canal du Midi a fost înscrisă ca un sit de patrimoniu cultural mondial în 1996 datorită semnificației sale arhitecturale și tehnice unice în epoca modernă. Canalul oferă una dintre creațiile inginerice unice în timpul secolului al XVII-lea. Construcția canalului a modelat zona înconjurătoare într-un peisaj unic, prezentând amenajări complexe ale sistemelor de apă pe pământ, inclusiv căile navigabile, canalele, podurile și rezervoarele. Canalul a fost clasificat ca un Grand Site al Franței în 1996.

Semnificatie istorica

Ideea creării unui canal care leagă Atlanticul și Marea Mediterană a fost declanșată atât din motive politice, cât și economice. În timpul construirii sale, Canal du Midi a avut ca scop asigurarea unui traseu de transport pentru călători, textile, grâu și vin din Europa în întreaga Mediterană. Prin utilizarea canalului, comercianții ar evita călătoria lungă în jurul Peninsulei Iberice fără a menționa riscurile de piraterie. Din punct de vedere politic, canalul a fost privit ca un mijloc de întărire a puterilor regale prin deschiderea regiunii Toulouse prin distribuirea de diverse bunuri comerciale. Deși nu sa realizat obiectivul de a stabili o cale navigabilă internațională, canalul a devenit unul dintre cele mai importante declanșatoare ale comerțului național.

Rolul modern al canalului

După construcție, canalul și-a menținut scopul de bază pentru transportul comercial de bunuri și pasageri până în anii 1980. Canalul este în prezent una dintre cele mai spectaculoase atracții arhitecturale din sudul Franței, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Turismul fluvial pe canal atrage mii de turisti din intreaga lume cu caracteristici precum barjele hoteliere, barcile cu barca, barcile pentru restaurante si activitatile sportive precum pescuitul, ciclismul, canotajul, canotajul si patinajul. Prin industria turistică care este înființată, canalul oferă locuri de muncă directe la aproximativ 2000 de persoane și ridică aproximativ 120 de milioane de euro anual.

Management și întreținere

Canalul intră sub incidența Ministerului Ecologiei, Dezvoltării Durabile și Energiei, care este mandatat cu gestionarea și întreținerea canalului. Canalul prezintă provocări de siltație, invazie de buruieni și fonduri insuficiente pentru întreținerea regulată.